Simt nevoia sa scriu. I-am spus mamei azi ca imi simt interiorul trist. A zambit ingaduitor si m-a intrebat: "Pe asta de unde ai mai scos-o?"
M-am gandit mult la tema pe care s-o abordez. Am citit despre suflet. Am citit despre iubire. Am citit despre prietenie.
Si mai scriu si propozitii scurte.
Da. Ma doare sufletul. Am ajuns la concluzia ca cei care spun ca totul se intampla datorita soartei, au dreptate. Am ajuns la concluzia ca nu avem absolut nicio putere asupra vietii noastre. Ne cream singuri aceasta impresie dar e falsa. Deciziile banale pe care le luam, ne afecteaza viata mult prea putin.
Ne trezim dimineata, ne uitam in oglinda si ne gandim "Inca o zi de rahat." De ce? Daca, asa cum multi sustin, avem atata control asupra vietii noastre, de ce nu putem sa schimbam cea mai de rahat zi din viata noastra in una, daca nu geniala, macar normala?
Mi-as dori din tot sufletul meu sa ma pot inchide intr-un glob de sticla. Doar eu si paturica mea pufoasa si mov. Bine...si niste ciocolata. Si poate as lua si noua mea masinuta rosie...
E clar. Oricat as vrea, nu ma pot desprinde de ce mi se intampla. Scriu randuri intregi degeaba. Absolut degeaba. Pot sa plang?
Ce e un suflet? Sufletul te face sa plangi? Sau sufletul e doar trist, si pentru ca el e trsit tu il compatimesti? Sau...nu exista asa ceva?
Si atunci cu ce iubim?
E clar. Nu stiu nimic. Si mai pun si intrebari pe care si copiii de cinci ani le considera idioate.
Vreau liniste...
LATER EDIT:
Mi-a spus mama ca toate se intampla cu un scop in viata asta...
