1

-Maine vii?
-Incerc. Am cursuri de inot de la 2 si nu stiu daca ajung.
-Bine, atunci ne vedem vineri. O seara placuta!
-O seara placuta? Asa te desparti tu de mine? Ia-ma-n brate mai baiete!

O privea timid cum pleaca, apoi se indrepta lenes spre casa unde avea sa-si petreaca seara gandindu-se la ea. Se cunosteau de o luna de zile. Se intalnisera la cursul de sah, iar vederea fetei, a fost un soc pentru baiat. Bruneta, cu ochii caprui, i-a zambit din capatul salii. “Ce cliseu!” se gandea acum Radu la momentul in care stia cu siguranta ca s-a indragostit de Diana.
O iubea in tacere. Desi se legase o prietenie stransa intre ei, nu indraznea sa-i marturiseasca ce simtea. Se temea ca o va pierde…

***

-Maine vii?
-Incerc. Am cursuri de inot de la 2 si nu stiu daca ajung.
-Bine, atunci ne vedem vineri. O seara placuta!
-O seara placuta? Asa te desparti tu de mine? Ia-ma-n brate mai baiete!

“…iar pana vineri imi va fi dor de tine!” ar fi vrut sa spuna Diana atunci cand Radu fastacindu-se dar cu mult drag o imbratisa. Il cunostea de pe 23 februarie. Il intalnise la cursul de sah, si din momentul in care l-a invins prima data, s-a indragostit de zambetul lui revansat. Ii devenise foarte apropiat si deseori ii mai arunca cate o pastila ce-i sugera sentimentele. Observa ca in acele momente Radu ori raspundea evaziv, ori schimba subiectul si rare erau momentele in care ii facea jocul. Dar i se parea atat de natural totul… Si totusi, se temea sa nu-l piarda…

***


-Maine vii?
-Incerc. Am cursuri de inot de la 2 si nu stiu daca ajung.
-Bine, atunci ne vedem vineri. O seara placuta!
-O seara placuta? Asa te desparti tu de mine? Ia-ma-n brate mai baiete!


O discutie atat de formala, si cu atatea intelesuri ascunse in spatele unor cuvinte aparent reci. Se cunoscusera la un curs de sah, si nu le-a luat mult sa se imprieteneasca. Totul a inceput de la revansa pe care i-a cerut-o Radu, Dianei si de la propunerea acesteia de a continua meciul dupa curs, in parc. Odata ajunsi in parc, meciul nu s-a mai terminat caci dezinvolta, Diana a inceput imediat sa-si povesteasca viata si intamplarile. Au descoperit astel ca au prieteni comuni, preocupari comune si nu in ultimul rand ca mergeau la acelasi liceu.
Diana era mai mica, dar nu i se citea varsta pe chip. Avea un aer matur si trebuia sa ii intri bine in gratii ca sa iti arate cum e ea defapt. Radu pe de alta parte, era cel care isi ascundea foarte bine varsta si tot ceea ce simtea. Adevarul e ca nu iti ridica niciun semn de intrebare in ceea ce priveste complexitatea, un om care la trei propozitii mai spune un banc. Asta iubea Diana. Ar fi stat sa-l asculte ore in sir cum povesteste intamplari hazlii, sau spune glume. Nimic nu o putea fascina mai mult decat pofta cu care baiatul radea la propriile sale glume.

-Stii? Se face tarziu…
-Ha! Nici nu mi-am dat seama…aaa…tind sa povestesc cam multe odata ce am pornit. Sper ca nu te-am plictisit.
-Mi-a facut placere sa te ascult. Esti foarte amuzant!
-Asta-s eu, n-am ce sa fac, sunt si inger, sunt si drac!
-Drace! Hai ca ma doare burta din cauza ta. Du-ma acasa ca e noapte.
-Smechero! Era noapte dinainte sa iesim de la curs.
-Dar acum e mai noapte decat la 4. Nu stiu ce fel de ceas ai tu, dar al meu cam arata 12. Asa ca fii un cavaler si du-ma macar pe langa Scoala 15.
-Scoala 15? Dar ce faci acolo?
-In zona aia locuiesc. Ce crezi? Ca sunt paznic de noapte?
-Acolo locuiesc si eu…