Mi-am confirmat încă odată că sunt oameni în jurul meu pe care mă pot baza orice ar fi. Nu ştiu cum să-i mulţumesc lui Dumnezeu că mi i-a dat alături, dar sper că va veni momentul în care să pot şi eu să-i ajut. Nu ştiu ce să zic mai multe, vreau doar să public următoarea poezie. Nu-mi aparţine, dar mi-a ridicat moralul într-un mare stil!
Pentru tine
Chiar dacă în viaţă o să rămâi singur, Fără sprijin şi fără ancoră Să ştii că în lume mai există oameni Care sunt făcuţi să te ajute!
Să nu uiţi De cel de Sus, De tine, De cel de lângă tine… Să nu renunţi La speranţă, La iubire, La încrederea în tine…
Să nu crezi În răutăţile oamenilor, În cele rele ce te apasă, În loviturile primite… Să visezi La o lume mai bună, La o iubire pură-fără răutăţi La o viaţă liberă…
Să iubeşti Pe cel ce ţi-a făcut bine, Pe cel ce ţi-a făcut rău, Pe cel ce trece ca un străin pe lângă tine, Pe oricine îţi stă în cale…
Să apreciezi Ceea ce ţi se oferă, Ceea ce nu ai încă, Ceea ce este Şi ceea ce vrei să fie…
La urma urmei Totul se rezumă la 2 cuvinte Acceptare şi Iubire La a trăi viaţa pentru tine ...
Eu niciodata nu sunt aceeasi. Din acest motiv prea putini ma cunosc in adevarata-mi personalitate. Da-mi place ca lumea sa creada ca sunt nebuna. Imi surade ideea...