Geronimoooo

Pai da. M-am dus la examen. Vineri.
Daca lumea cand intra in sala si incepe examenul zice "Doamne ajuta!", eu am zis "hai ma ca nu-s asa de proasta!" M-am asezat frumos la calculator si am apasat START gandindu-ma "Hai catalina, daca toti cocalarii manelisti iau examenu` asta, poti sa-l iei si tu!" Si-am inceput.
Prima intrebare am gresit-o. Reactia iediat urmatoare a fost una de nervi si de exasperare, insa a culminat cu o mobilizare totala. In timp ce intrebarile se tot perindau prin fata mea, eu tot raspundeam, si mai veneau, mai raspundeam, mai veneau, nu greseam. Si ajung la intrebarea pentru 22 de puncte. Moment maxim, intens, citesc intrebarea, stiu! Daca pana atunci avusesem pe fata o privire incordata, suparata chiar, in momentul imediat urmator mi s-a pus un zambet larg pe fata. Am apasat pe butonul cu raspunsul si am trecut la cele 22 de puncte. Evident, de bucurie, intrebarea imediat urmatoare am gresit-o, deoarece eram mult prea fericita sa mai fiu si atenta, insa pe ultimele doua le-am facut.
M-am ridicat de la masa, mi-am luat dosarul si m-am dus la tanti care ma privea dezaprobator pentru ca fusese nevoita sa vina la mine de vreo 3 ori sa-mi spuna sa stau rezemata ca sa se poata holba aia de la Bucuresti la mine prin camera de supraveghere.
"Si,ce ati facut?"
"Am facut!:D"
"Aha. Pai felicitari! vad aici ca ati facut 24 de puncte. Sa nu uitati sa va sunati instructorul.Pe ce data sunteti programata la oras?"
"Pe 16 decembrie"
"Pai bine, veti pleca din Dacia! Succes!"
Imediat ce m-am intors cu spatele mi s-a lipit un zambet tampit pe fata si am inceput sa caut telefonul s-o sun pe mama...
Deci pe 16 decembrie stati in casa, ca eu daca ma supar accelerez!!!


P.S. In ultimul timp, ma obsedeaza intr-un mare stil melodia asta:

Frustrant...

Ma chinui de ceva timp, sa-mi definitivez studiul pentru a da un nenorocit de examen pentru permisul auto. Problema adevarata totusi, sunt amaratele alea de chestionare pe care le face tot prostu` ca sa aiba si el habar cu ce se mananca examenu` asta. Si ma doare tare de tot ca ma chinui sa le rezolv si nu-mi ies frate, nu vor sa-mi iasa.
M-am hotarat sa le incerc cu legislatia in fata si...surpriza!!! Socoteala de acasa nu prea se potriveste cu cea din targ. Am luat de exemplu chestionarele oficiale de pe marele sit al Directiei Regimului de permise de conducere si inmatriculare a vehiculelor(ce pompos suna...), si m-am gandit ca aici nu am cum sa dau gres! (proasta preconceptie...)
Frate! Se afla acolo, pe persoana fizica, cineva care face chestionarele alea fix la abureala. La inceput m-am gandit ca-s eu batuta-n cap si nu-s in stare sa tin minte ca la lumina albastra incetinesti si la aia rosie opresti. Da aveam dreptate (spre uimirea mea) si de fapt ei se inselau.
Asa ca stau acum si ma gandesc, cantaresc, masor, meditez la ce sa fac. Sa ma duc sa dau examenu` sau nu?


In concluzie ca sa ma amuz putin am cautat niste clipuri la subiect pe youtube si am dat peste tipa asta care se chinuie sa faca o parcare laterala cu spatele. Frustrant este ca ea are carnet, iar eu inca dau cu banul daca sa ma duc sau nu la examenul de teorie...

Talent?

Ma gandeam zilele trecute la viitorul meu. La cat de tare ar fi chiar sa reusesc ce mi-am propus, si sa ajung undeva, in afara sa fac ceea ce-mi place: muzica. Totusi m-am impiedicat de un mic amanunt. Sunt cam lenesa. Da, ati vazut bine LENESA!
Mi-am dat seama ca pentru a ajunge undeva trebuie sa muncesti mult, sa faci sacrificii, pentru ca nimic nu ti se ofera pe tava. Sunt totusi norocosi care se afla la locul potrvit in momentul potrivit. Nu ma victimizez. Este norocul lor; insa sansele ca acest lucru sa se intample unei persoane sunt de...1 la 1000, poate chiar mai mici.
Stand pe youtube si pe trilulilu toata ziua, pierzand vremea, am dat peste clipul de mai jos. Tipul mi se pare super talentat, insa singura lui sustinere este prietenul lui cu care lucreaza, amandoi chinuindu-se intr-o sufragerie. Asta-i lumea in care traim...


Michael Jackson Medley
Vezi mai multe video din Muzica

"M-am suit pe scena si parca eram acolo de cand lumea"

De astazi, sufletele noastre vor fi mai triste, mai goale, mai sarace. In urma a trei saptamani de chin pe un pat de spital din Bucuresti, maestrul Gheorghe Dinica a plecat dintre noi, si s-a dus sa traiasca alaturi de ingeri.
Gheorghe Dinica, unul dintre cei mai mari actori romani, a absolvit in 1961 Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti, la clasa profesoarei Dina Cocea. "Primul meu rol a fost cu o trupa de amatori de la Posta, iar eu interpretam rolul Locotenentului Stamatescu din piesa «Titanic-vals» de Tudor Musatescu. Eram pe scena si parca visam. Nici nu stiam ce se intampla cu mine. La un moment dat, m-au trezit niste aplauze din sala", isi amintea el.
In scurt timp, a devenit o emblema a cinematografiei romanesti. Cine nu stie celebra replica din filmul lui Sergiu Nicolaescu "Nu trage dom' Semaca, sunt eu Lascarica". Lascarica a ramas de altfel, un personaj de care, la 75 de ani inca se simtea apropiat. Pana dupa revolutie, Gheorghe Dinica a trait o viata de artist boem. S-a bucurat de perioada celebrei crasme Sarpele Rosu si, alaturi de Stefan Iordache, Marin Moraru, Sergiu Nicolaescu si multi altii, a scris istoria filmului romanesc.

Drum bun Gheorhghe Dinica!