Insomnie

Pai cam da. E doua noaptea, maine ma trezesc la prima ora, dar eu stau si ma droghez ca tampita. Cu ce? Ehehe... cu ce-i mai bun. Filmulete de pe youtube:)
Si ma minunez frate. E plina lumea de chestii interesante, cum ar fi de exemplu tipul asta




Apai, ca sa apari pe o scena, sa canti asa si sa ai pretentia ca esti talentat, iti trebuie c^@%e frate! Problema e ca tipul asta s-ar putea pur si simplu sa fie prea prost sa-si dea seama ca e pe langa.
La acelasi show, au venit doi tipi(ma rog, un el si o ea), care talentati nu prea erau, insa povestea lor e chiar draguta si m-a facut sa zambesc.



Apoi a aparut asta! Trebuia sa vina si capitolul babe nebune, nu-i asa?





Adica, logic vorbind, cat de nebun poti fi sa crezi ca un canine poate canta, sa-l tii langa uureche, saracul animal sa nu scoata un sunet si poi sa sustii ca a cantat? Asta imi aduce aminte de o profa care ne supraveghea la capacitate si in timp ce noi practic ne dadeam raspunsuri unii la altii din diferite colturi ale clasei, iar ea zice "Aud voci, si nu am decat 30 de ani!" (weirdo!!!)
Cel mai dragut este cand apare asa ceva.





Un omulet cu personalitate adorabila, care stie sa accepte criticile si nu reactioneaza urat atunci cand i se spune adevarul in fata, spre deosebire de urmatoarea tipa





Intre timp s-a facut doua jumate iar eu mi-am pus la downloadat niste programe, deci mai stau...asa ca va mai arat un filmulet si gata. Vizionare placuta!

Amintirile ma chinuiesc, amintirile ma rascolesc...

NA! Am mai trecut odata prin faza asta si imi place sa imi aduc aminte cu drag de faze tampite din copilaria mea care nu a fost deloc plictisitoare sau neplacuta. cred ca daca as putea sa o iau de la capat nu as schimba nimic (ma rog..aproape).
Deci:
Prima patanie mi-o aduc aminte de la camin. Cred ca aveam vreo 5 ani, cand un coleg a venit la mine si mi-a spus ca imi da mie desertul lui de la masa, daca il las sa ma lege de scaun. Neputand sa rezist unei gustoase placinte cu branza,(yummy) am acceptat. Banuiesc ca va dati seama ca nu am capatat placinta. Si pe deasupra, am mai si stat legata de scaun aproximativ o ora, pentru ca educatoarea era in pauza, iar supraveghetoarea care trebuia sa stea cu ochii pe noi cat ne jucam…adormise.
Tot la camin, imi aduc aminte, ca deseori ne duceau sa mancam la cantina. Pentru ca eram cea mai mare grupa (preagatitoare – aveam 6 ani, cine mai era ca noi?) ni se parea normal ca ceilalti copii sa ne trateze cu respect. Asa ca ne duceam frumos, si le luam toata painea, (aveam o feblete ascunsa pentru colturile de paine, pe care le taiam in doua si le faceam masinute de curse), sau le indoiam linguritele sau lingurile.
Stiu ca inainte de serbarea de Craciun, cu vreo 3 saptamani, m-am imbolnavit de varsat de vant. Am stat acasa ce am stat dar mamei i s-a facut mila de mine si s-a indurat sa ma lase sa particip la serbare. Nimic mai simplu; doar ca ajunsa la camin, copii nici nu vroiau sa se apropie de mine, pentru ca aveam inca urmele frumoaselor bubite pe care incercasem sa nu le scarpin, pentru ca ma transformam in gaina (asa vazusem la desene, la Cow& Chiken).
Ajungem la clasa 1 care a marcat multe momente comice ale vietii mele. Aveam un dar foarte frumos de a fugari baietii prin clasa ca sa-i pup (ulala!). Saracii la un moment dat, nici nu se mai sinchiseau sa alerge… Tot in clasa 1, tin minte ca faceam sportul cu profesoara, si fiind la LPS, ne puneau sa facem diverse elemente acrobatice care mie nu-mi ieseau de nicio culoare datorita constitutiei mele nu foate atletice. A urmat drama vietii mele. IN CLASA 1 AM LUAT INSUFICIENT LA SPORT!!!
Ne mutam spre clasa a 3 a unde usor a inceput sa se simta influenta faptului ca in blocul meu majoritatea copiilor erau baieti. In fiecare zi, dupa ce terminam orele,mergeam spre casa, printr-un loc unde stiam noi ca trec multi elevi de liceu. Si tot timpul gaseam cutii de chibrituri cu femei goale, pe care un coleg de-al meu le strangea in casa pentru ca ulterior sa le vanda altor colegi mai prostuti si sa ne cumparam muuuuuuulte bomboane care pocneau pe limba. In urma consumului excesiv de astfel de bomboane, nu am mai putut manca nimic o zi intreaga datorita besicutelor pe care le aveam pe limba.
Tot in aceeasi perioada, incepuse sa ma calce pe nervi un coleg care se tot tinea dupa mine. Asa ca, am hotarat sa “o dam la pace” (asta insemna faptul, ca trebuie sa ne intalnim pe un camp neutru, nici teritoriul meu nici al lui, ca sa ne batem pana unul dintre noi castiga, iar cel ce castiga era clar ca-i era mult superior celuilalt). A inceput lupta, si bineinteles ca saracul baiat nu avea cum sa faca fata loviturilor mele salbatice (imi placea sa stau sa ma uit cu tata la box, si cateodata, cand ramaneam singura la “desene", preferam sa schimb postul pe wrestling). In concluzie, copilul a plecat acasa cu buza sparta si ochiul vanat, si orgoliul lui de barbat, nu l-a lasat sa se planga mamei sale, deci am scapat si basma curata
Cand s-a nascut sora mea cea mica, eu aveam 7 ani, si stiu ca ai mei ma mai puneau din cand in cand sa stau cu ea. Bineinteles ca mie nu-mi prea convinea chestia asta asa k trebuia sa ma razbun cumva, astfel ochii cazandu-mi pe biberonul din care tocmai se infrupta sarmanul copil. Nu e greu de imaginat ce a urmat…Catalina uitandu-se la desene cu biberonul in gura, iar sor`sa bocind de mama focului in patut.
Imi placea foarte mult sa fac aceleasi lucruri pe care le faceau baietii in incinta. Astfel, cand ei faceau colectie de capace de bere faceam si eu. In urma acestui joc, (puneai multe capace turtite unul peste altul, aruncai cu piatra in ele, si cele care depaseau o anumita arie, le castigai.) arncand cu mult zel cu o piatra inspre zona cu teancul de capace, piatra ajuns putin mai departe, si anume intr-o zona mai sensibila a unui vecin care statea ciuciulica de partea cealalta a zonei de joc.
Ramanand tot la capitolul zone sensibile, tin minte ca odata, un baiat s-a legat de sora mea, iar eu am iesit afara sa-I fac dreptate. Tocmai imi isusisem si eu tactica speciala de ranit baieti, si am decis s-o folosesc in forta. Numai ca nu am calculat exact faptul ca baiatul era destul de mic de statura, si i-am aplicat un genunchi in toata forta in plex. Mi-e greu sa-mi aduc aminte ca jumatate de zi m-a fugarut maica-sa prin incinta; da nu m-a prins. (MU-HA-HA!!!)
Ca sa terminam cu capitolul baietilor batuti, in clasa a 7-a, acelasi coleg pe care il batusem mar in clasa a 3-a, m-a dat de gol profei de romana ca nu mi-am facut tema, drept pentru care am incasat primul si ultmul 4 din viata mea. Saracul baiat, intuind ce-l asteapta, a incercat sa-si gaseasca de lucru in urma profei cand aceasta a iesit din clasa, insa nu se putea tine dupa ea pana la adanci batraneti asa ca in cele din urma l-am prins. Ce-a iesit, nu povestesc in amanunt, pentru ca s-ar putea sa va ingroziti de mine. Insa stiu ca dupa ce am terminat cu baiatul am avut grija ca (ajutata de inca un coleg) sa-l bag, bineinteles cu capul inainte, in cosul de gunoi din scoala (tipurile alea de tomberane verzi, care se pun in scoli pt diversele ambalaje pe care le arunca copiii). Yep that`t the devilish me..
Ramanand la scoala, imi aduc minte, ca prin clasa a 2a, nu aveam de nicio culoare chef sa merg la scoala. Cum faza cu “mama…ma doare burta ingrozitor!!!” nu a mers, m-am gandit ca trebuie sa fac ceva… Astfel, m-am dus la baie, si am inceput sa mananc pasta de dinti. Iar cand am simtit eu ca nu mai pot, am inceput sa vars pasta de dinti in WC…(gest in urma caruia – nu stiu de ce – ma asteptam sa mi se faca rau). Bineinteles ca nu mi-a mers smecheria, si a trebuit sa merg la scoala.
Mai am multe patanii caudate, insa probabil mi le voi aminti mai incolo. M-am decis sa nu va provoc groaza asa dintr-o data, ci in rate, ca la Flanco, so…Take it!

Poza asta banuiesc ca e sugestiva si nu mai are sens sa ma apuc sa-i fac introduceri...(io mi-s aia bruneta)


In acelasi timp, nu pot sa nu va arat un copil absolut adorabil care mi-a luminat ziua.