Dezvoltare (II) - Ada Milea

Ioooi! Ce-o să-mi placă să scriu blogul ăsta...
Nu mai ţin minte dacă am precizat sau nu, însă la mine în casa tot timpul s-a ascultat muzică bună. Ai mei au ştiut să mă înveţe să fac diferenţa dintre muzică de calitate şi kitch.
Era ”Ada Milea” a început destul de devreme.
Aveam doar şase ani, când verişoara mea de la Ploieşti a venit în vizită, si ne-a adus o casetă cu cea care avea să devină în scurt timp, muza mea.
- Luaţi şi ascultaţi! O să va placă!
Nu mi-a trebuit mult, şi am devenit addicted. Încercaţi să vă imaginaţi o Cătălina de şase-şapte ani, care la întrunirile de familie cânta Cu toporu` tai picioru`, sau care le explica invitaţilor cum are ea o cioară care va face caca în capul tuturor. Credeţi-mă, nu e chiar plăcut pentru cei care ascultă...
Unul din momentele mele de glorie, a fost când am asimilat noţiunea de homosexualitate. Nu râdeţi! A trecut ceva timp până am reuşit să aprofundez Balada ciobănaşului homosexual, dar şi când am făcut-o, am avut grijă să împărtăşesc la toată lumea descoperirea mea. Da, inclusiv surorii mele de cinci ani, căreia i-am explicat în amănunt semnificaţia cuvântului homosexual.
Ajunsesem să torturez oamenii, obligându-i să ma asculte interpretând un album întreg de piese. Maaaare îmi era bucuria când întâlneam pe cineva care-mi împărtăşea pasiunea. Ţin minte că aşa am cunoscut-o pe Lidia. Ne aflam în aceeaşi încăpere iar ea fredona de zor Ce păcat că nu mai sunt pensionaaaaară! Reacţia mea imediat urmatoare a fost: ”Şi tu??”
Tot datorită pasiunii mele înfocate pentru muzica Adei, am realizat şi primul pariu. Treaba s-a desfăşurat în felul următor:
Cătălina se învârte de nebună prin sufragerie cântând Secretara mică, ca o furnică... Mama o observă şi în loc să o sfatuiască să nu se mai învârta îi spune:
- Vezi că greşeşti versurile. Se zice „Domn director” nu „Domnu rector”.
Urmează o discuţie aprinsă pe tema versurilor, şi pentru a părea foarte sigura pe părerea ei, Cătălina aruncă provocarea:
- Pui pariu?
- Da. Dacă tu ai dreptate, îţi cumpăr o îngheţată. Dacă eu am dreptate, faci câte 50 de exerciţii la matematică pe zi, toată vacanţa. (muhaha)
Nu m-am gândit de două ori şi am acceptat. Urmatoarele două zile au fost relativ stresante, deoarece pur si simplu nu găseam caseta cu pricina. Între timp, m-am dus şi i-am marturisit doamnei învăţătoare că dacă am puţin ghinion, după vacanţă voi veni la şcoală gata de olimpiadă la mate. Într-un final glorios, am găsit caseta.
Privind acum în urmă, mi se pare cel mai neloial pariu pe care l-am pus vreodată. Dar ce contează? L-am caştigat!!!
De departe unele dintre cele mai tari experienţe cu genialul repertoriu, a fost după ce am învăţat să cânt la chitară. Primul lucru pe care l-am făcut în momentul în care am reuşit să leg câteva acorduri a fost să mă apuc de cântat piesele Adei. Deşi dintotdeauna visul meu a fost să cânt ”Femurul”, prima piesă pe care am reuşit s-o zdrangănesc a fost asta. Efectul, de nedescris.
În scurt timp am învaţat şi Oaia mică, şi Bucata de carne şi multe altele.
Câteodată am impresia că pasiunea mea pentru muzica Adei este singura pe care o am din copilărie şi la care nu am renunţat. E pur şi simplu genială!
Respect Ada Milea!

Asculta mai multe audio Muzica


Asculta mai multe audio Muzica


Asculta mai multe audio Muzica