De azi...

Pentru ultima data am dansat un tango interminabil care a culminat cu ultima picatura de ploaie in parul tau. Nimicul s-a stins si a ramas ca si cum ar fi existat de o eternitate.
Mi-am deschis sufletul si ai intrat discret fara ca eu sa-mi dau seama; iar in momentul in care am realizat asta, era mult prea tarziu.
Mi-e lene sa exist. Mi-e lene sa stau. Mi-e lene sa scriu.
Desi probabil nu ma crezi, mi-ai luat ceva important. Sau nu? Nu stiu.
Lumina se stinge, muzica se opreste, iar tangoul mut se pierde in ecoul nimicului.
De-acum n-o sa te vad trecand...