Buna ziua! Ma numesc Catalina si sunt o persoana matura!
Matura pe naiba. Sunt atat de matura, incat mi-as putea petrece o zi intreaga jucand CS, sau jucandu-ma cu masinute, cu lego, sau cu orice altceva din campul lexical al acestor obiecte. Nu mi-e rusine sa recunosc. Desi am 18 ani, sunt inca un copil si ma mandresc cu asta. Imi place sa fiu strigata "Copil". Atata timp cat cel care foloseste acest apelativ nu se refera la partea aia cu schimbat scutece, batut pe spate, hranit cu babetica la gat, totul e bun.
Si ce daca ma comport ca un copil? Si ce daca imi place sa fac mocutze ca sa obtin de la oameni zambete? Si ce daca refuz sa ma maturizez?
Mi-a placut prea mult perioada mea de copilarie constienta. Spun constienta, deoarece chiar nu-mi aduc aminte cum o prindeam pe mama de par, degete, haine, etc, atunci cand aveam 1-2 ani.
Am crescut intr-un mediu foarte interesant. Totusi, educatia mea nu a venit numai din partea parintilor mei si de aceea m-am gandit sa incep o serie de mai multe scrieri in ceea ce priveste dezvoltarea mea ca om bine-crescut.
Prima mea amintire culturalizanta o am de la varsta de sase ani.
Pe atunci eram prietena foarte buna cu Alina, vecina mea. La aniversarea ei de sapte ani, ne-au urcat intr-o masina si ne-au dus la Bacau la McDonald`s. Imi este greu sa va explic gradul de entuziasm pe care il aveam in oase in momentul acela, asa ca am sa va las sa cititi in continuare fara sa va disturb lectura cu niste descrieri siropoase si...gata.
Ajunsi acolo, ne-a luat in primire clownul ala ciudat, Ronald parca, si ne-a dus la o masa. Primul lucru pe care mi-au picat ochii a fost scaunul imens pe care a asezat-o pe Alina. Era cu rosu si galben, si scria ceva de genul "La multi ani, ai implinit 7 ani!" In momentul imediat urmator, m-am intrebat cel mai logic lucru posibil. "De unde stie clownul asta ciudat cati ani implineste Alina? Si de ce a facut un scaun special pentru aniversarea ei?" (Mult mai taziu, a venit tot el sa ne arate ca de fapt in spatele scaunului se afla o rotita din care se schimba numarul prezent in dreptul varstei).
A urmat faza in care ne-am indopat cu absolut tot ce ne-a fost pus in fata. In ciuda faptului ca parintii ne spuneau sa avem grija ca ni s-ar putea face rau, noi nu ne-am sfiit sa incercam din toate cate putin.
Si ne-au dat meniuri cu jucarie. Eram in extaaaaaz! Pe atunci era la moda Lion`s King, deci si ei aveai jucarii pe tema asta. Mie-mi picase chiar Simba. Era adoraaabiiil! (Pacar ca era maro si nicidecum galben cum vazusem eu la desene. Dar ce mai conta? avea jucarie!)
La sfarsitul festinului, cu burtile cat Casa Poporului, ne-am urcat in masina sa ne indreptam spre casa. Nu a fost nevoie de mult timp ca sa-mi dau seama ca in stomacul meu nu se petrece ceea ce trebuie. Da`-mi era rusine sa zic, asa ca am tacut si am asteptat sa-mi treaca. In scurt timp, cele consumate de mine la aniversare, se aflau pe jos, pe hainele mele, pe sparatul scaunului din fata, pe hainele celorlalti copii, peste tot. Asa ca parintii Alinei au decis sa opreasca masina. Dupa ce au vazut ca nu mai am nicio reactie ciudata, am pornit din nou. In maxim cinci minute, acea senzatie ciudata din stomacul meu a inceput sa se pronunte din nou. De data asta stiam ce urmeaza sa se intample, asa ca am anuntat si s-a oprit masina. Acest proces s-a repetat cam de cinci ori pana cand, am reusit sa-mi golesc tot stomacul. Odata definitivata aceasta sarcina, am adormit...iar cand m-am trezit, am primit prima mea lectie de limba romana la nivel avansat.
Dupa cum spuneam, am adormit. Si m-am mai trezit cand am intrat in oras. Vazand ca in sfarsit reactionez, mama Alinei imi spune: "Ai dormitat destul de mult...!" Debusolata total, zic: "Cam da...", dupa care imi pun mintea la contributie sa-mi dau seama ce a insemnat acel cuvant. Si ma gandesc. "Cu siguranta este o actiune pe care eu am facut-o azi. Totusi, cele mai recente sunt somnul si...cealalta." Cum credeti ca am aflat pana la urma care din ele era sinonima cu neologismul tocmai asimilat? Am continuat conversatia. "Nu stiu de la ce am dormitat atat..." (diabolica, nu?) Mi se raspunde: (Pai la cat ti-a fost de rau inainte, era si nomal!)
EVRIKA! Deci dormitatul s-a intamplat dupa ce mi-a fost rau. Asta inseamna ca...a dormita este acelasi lucru cu a dormi. Si stau si ma gandesc dupa...Nu e la mintea cocosului?
Oricum, stiu ca dupa acel eveniment, incercam sa folosesc acest termen cat mai des, ca sa vada lumea ca e sunt DESTEAPTA. Va puteti imagina un copil de sase ani spunandu-le parintilor "Eu ma duc sa dormitez. Sunt obosita" (Straight faces...)
Aceasta a fost prima mea amintire culturalizatoare. Mai sunt muuulte, insa acesta e doar inceputul. Momentan e tarziu, si luand in considerare programul meu pe maine, ar trebui sa ma duc sa dormitez.
Doar sunt obosita, nu?
Target Weekly Ad: Weekly Deals In Stores Now
Acum un an
2 comentarii:
22 ianuarie 2010 la 22:23
:))) Copiiiiil!
24 ianuarie 2010 la 14:12
Hai ma, acum ca-mi stii slabiciunea...
Trimiteți un comentariu