N-am învăţat...

În ultimul timp, deşi nu am avut prea mult timp la dispozitie pentru asta, am început să-mi analizez viaţa. Am început să analizez ce trăiesc, ce simt, ce fac, cum fac şi am ajuns la o ditamai concluzia:
Mă ataşez super-repede de oameni!
Unii spun că asta nu e bine; că unii oameni sunt mai răi decât animalele? Ei, şi? Eu sunt un om şi nu consider că am ajuns chiar până acolo. Îmi plac oamenii. Îmi place să vorbesc cu ei, să-i ascult şi poate să mă indentific cu unele din problemele lor. Nu ştiu cât de tare mă ajută pe mine, ca om, însă ajung uneori la punctul în care uit total de mine şi mă preocupă doar problemele lor.
Nu am mai scris de mult pe blog. M-am gandit la un moment dat să mă las. Oricum mă citeşte doar mama, sor-mea şi incă vreo două-trei persoane. Totuşi, aici simt că e momentul în care eu vorbesc şi alţii ascultă.
Ştiu. Postarea asta nu are niciun sens. Atâte de mult imi place să scriu şi oamenii să creadă că sunt nebună...


Asculta mai multe audio Muzica

2 comentarii:

Omul-Ancoră Says:
10 iunie 2010 la 14:07

Uite ca te mai citeste cineva inafara de mama si sor'ta. Faptul ca iti place placere sa asterni cuvinte pe blog sau pe hartie nu te face nebuna, te face un om mai bun decat sunt altii care traiesc zilnic in ignoranta lor lipsita de cuvinte asternute pe hartie. Nu inceta sa scrii. Mult succes !

Alessandra Says:
2 septembrie 2010 la 11:03

Mi-a placut atat de mult postarea asta, incat nu ma pot abtine sa nu las si un comentariu. Asta ca sa stii ca te citesc si altii. :) Si eu sunt la fel, ma atasez extrem de repede de oameni... de doua zile numai la chestia asta ma gandesc si -din nefericire pentru mine sau pentru creierul meu tampit- am ajuns sa cred ca asta e un defect. Si nu stiu ... e intr-adevar un defect? Ma oftic ca pun suflet atat de repede, ca simt ca fiecare om merita o sansa, ca ma aprind repde si ma sting la fel de repede- nu pot sa tin suparare pe o persoana, mereu cedez prima.. sau fie, aproape mereu- ca,dupa ce imi pun increderea in cineva, sa fiu dezamagita.
Si nu, faptul ca scrii aici nu te face sa pari nebuna. Gandeste-te ca sunt,poate, multi altii in aceleasi situatii ca tine. Si deseori e tare reconfortant sa vezi ca nu esti singurul care crede/simte/percepe lucrurile sau lumea astfel.
O seara frumoasa!